Mihai Gheorghiu, literatură

Cuvânt înainte - continuare

    Excesul de zel al unora, prin glorificarea, gratuită, a unui sistem sau altul şi în funcţie de propriile interese, în fond, nimic altceva decât acceptarea tacită a “ciomagului”, a forţei brute, ca instrument de implementare a unei voinţe, doctrine anume, nu mai miră pe nimeni! Căci, actul în sine nu mai reprezintă, de o bună bucată de timp, ceva ieşit din comun!  Legătura legitimă dintre cauză şi efect şi-a spus, încă o dată cuvântul!

   Într-o încercare disperată de contracarare a acestor fenomene distructive, strigând şi atenţionând, parcă, în speranţa unui ajutor de ultim moment, originalul, autenticul pur şi legitim, se luptă din greu. Dar vai! Ce te faci, însă, atunci când “valul” se rostogoleşte în derivă, irevocabil, într-o singură direcţie dictată “democratic” de anumite vârtejuri (momente istorice, interese meschine, etc...), motivate anarhic şi împotriva raţiunii şi bunului simţ?

   Iată, deci, unde apare conflictul; eterna şi crâncena  luptă, mereu antagonistă, dintre cele două extreme: Bine şi Rău! În actuala situaţie, Binele, devenit, nimic mai mult, decât, o noţiune abstractă, tinde, chiar şi prin ocazionala lui prezenţă în cadrul societăţii, să apară ca “demodat”. În acest context nefavorabil, desigur, în mod cert, are şanse minime să mai atragă de partea lui, noi adepţi!  Iar, în cazul în care, totuşi, te încumeţi să i te alături, rişti să devii, cel puţin penibil, dacă nu, chiar, indezirabil!

   Cineva, mai demult, mă atenţiona, sugerându-mi, pe un ton ameninţător, să: “nu te mai opui valului, ci, să mergi cu el”. Mai târziu, doctrina stalinistă, “cine nu e cu noi, e împotriva noastră“ avea să se reactualizeze de, nimeni altcineva, tocmai de cei ce trebuiau, aşa cum o făcuseră într-un trecut mai îndepărtat, să o combată şi în continuare şi cu vehemenţă. Dar, aşa cum bine se ştie, omenirea nu se dezminte; “scopul scuză mijloacele”! Astfel, orice urmă de respect faţă de democraţie, faţă de principiile democrat-umanitare, universal recunoscute, pentru ADEVĂR, la urma urmei, dispare cu desăvârşire, atunci când anumite interese personale sau de turmă o cer!

    Incontestabil! Asistăm la o aşa-zisă inversiune valorică. Procesul în sine nu mai reprezintă demult o noutate, o găselniţă de moment. A început de o bună bucată de vreme, iar, acum se află în plină fază de desăşurare! Răul, devenit, deja, factor cotidian atotprezent, nu îşi mai pune problema acceptării sale în sine, ci, poate, numai acea a dezvoltării “armonioase”, a perpetuării sale, la scară mondială.

   Inconştienţa şi snobismul unor impostori, derulate pepetuu, pe fondul propice al noului sistem “umanist”, anacronic, acordă, în forţă şi cu o inconştienţă iresponsabilă, valenţe absolut nemeritate unui modernism rău înţeles, bazat în exclusivitate pe forţa “educativă“ a ciomagului.! Reprezentat nemijlocit în (i)raţiunea dreptului celui mai tare-, a forţei primitive, în detrimentul umanului real, noul sistem politic mondial începe, în acest moment, să se impună prin forţa-i caracteristică, pe care, de altfel, o şi reprezintă. Noua ordine mondială se impune, fără prea multe explicaţii şi menajamente! Nu mai caută legitimitate, acea perioadă, de pregătire, a fost deja depăşită, în urma unui efort extrem de aprofundat, desfăăurat pe toate laturile: politice, economice, etc... şi de-a lungul a zeci de ani, dacă nu şi mai mult.

   Actuala criză generală cu care societate umană se confruntă în acest moment nu reprezintă, în fond şi la urma urmei, nimic altceva, decât rezultatul “firesc” al unui lanţ interminabil de greşeli lamentabile, de compromisuri, de-a dreptul criminale, comise, în primul rând, de către mai marii lumii! Aceştia, profitând din plin de puterea nelimitată de care dispun, recurg, în numele unor deziderate nobile, de altfel, la acţiuni care, în nici un caz, nu au nimic de a face, nici cu binele general invocat şi nici cu pricipiile democratice, de nici un fel! 

    Reprezentanţi fideli, ai unei doctrine sau alta, (după caz), aceşti “despoţi” propovăitori ai păcii şi democraţiei, au descoperit prin confruntarea lor acerbă şi “rece”, de la distanţă, o nouă modalitate de distrugere reciprocă. Ei bine şi dacă pentru aceştia, la urma urmei, lupta respectivă nu reprezintă, nimic mai mult decât, o nouă modalitate de încercare a distrugerii sistemului advers, pentru marea majoritate a plebei, asta se traduce prin: constrângere politică, de conştinţă, limitare a libertăţii de expresie şi gândire, lipsire de libertate, nivel de trai scăzut şi chiar moarte!

   S-a abuzat, s-a exagerat, nepermis de mult şi astfel s-a sărit  de la o extremă la alta. Omenirea a ajuns la un moment dat să uite parcă, să nu mai înţeleagă gravitatea greşelilor anterioare şi mai ales, să nu mai recunoască, concret, reala valoare a DEMOCRAŢIEI şi LIBERTĂŢII. S-a ajuns, astfel, la efectuarea unor greşeli decizionale grave, impardonabile.

   Omenirea în general, pare a nu mai înţelege şi aprecia lLIBERTATEA, în adevăratul înţeles al cuvântului, valoarea trăirii de zi cu zi, dragostea; faţă de VALORILE REALE ALE UMANULUI şi mai ales, faţă de SFÂNTUL SIMBOL AL PĂCII !

   Iată, Istoria se repetă, greşelile de asemenea! Şi totuşi, nimeni sau aproape nimeni, nu vrea să dea atenţie probelor în sine, ce par a atenţiona, a striga, chiar, în perspectiva, foarte apropiată, a unui dezastru final! S-au acumulat, de o parte şi de alta, o imensitate de forţe energetice negative. Se produc, din ce în ce mai multe, “atracţii” şi “respingeri” neaşteptate, de-a dreptul nefireşti Tensiunea acumulată pe parcursul timpului şi mai ales, urmare a încărcărilor respective, se cere eliberată, neapărat şi cu orice preţ!

  Din nefericire, actuala societate "umană" se află, într-o atât de mare măsură, depăşită de gravitatea situaţiei în care se complace de o lungă bucată de timp, încât, pare a nu mai fi în stare să aleagă în sfârşit o linie mediană, conciliantă şi consensuală prin efectuarea unor eforturi nobile de repunere în drept a Binelui, în general.

   Caruselul NEFIRESCULUI se învârte ameţitor şi mult, mult prea repede, ca să mai poată fi oprit! Şi ceea ce este şi mai rău, este faptul că acest ciclu ameţitor, periculos, atât de captivant, pentru unii, a intrat, deja, într-o fază finală!

                                                           M. Gheorghiu (selecţie din Anamneza eului meu...)   


COPIRIGHT !

Google Translator