Mihai Gheorghiu, literatură

      Cuvânt înainte

       Nu ştiu, în ce măsură şi dacă îmi va fi dat vreodată  să reuşesc să finalizez cu succes întreaga gamă de subiecte, ce mi-am propus să le tratez prin intermediul lucrărilor mele! “Nesiguranţa” constă în faptul că, practic, nu pot să creez, atunci cînd nu simt!  Impulsul la scris, la meditaţie se naşte spontan, niciodată la comandă şi este creat de anumite întâmplări, situţii, ce au darul să-mi impulsioneze cugetul şi să-mi întărească astfel sufletul în perspectiva unei noi şi mereu continue lupte cu nedreptăţile acestei lumi în care trăiesc.

    Nu mă consider o excepţie în materie, ba din contră! Speranţa că poate, la urma urmei, nu sunt singur pe baricade, îmi oferă încrederea necesară, în ideea  că  într-o zi, împreună, vom face ca această societate să fie mai bună, mai curată principial vorbind ! Acest sentiment de speranţă reprezintă în fapt, pe lângă altele, o parte din cuantumul ce formează însăşi motivaţia luptei mele desfăşurate deschis, prin intermediul scrisului.

      Desigur, “excepţia” există, totuşi! Unde anume, în ce constă ea?  În existenţa în fapt, de partea diametral opusă, a unei alte categorii, de data aceasta antagoniste, din toate punctele de vedere, celei din care fac/facem, eventual, parte! Acestă categorie, omniprezentă la scară mondială, este populată de un imens cortegiu caraghios şi penibil de aplaudaci şi scribi “profesionişti”,  care se avântă cu tupeu şi inconştienţă criminală în a aduce osanale şi laude gratuite la “puternici, la cucoane”. Din nefericire, opera lor distructivă nu se limitează numai la a face“zarvă în saloane”! Informaţiile trunchiate, denaturate, pe care le furnizează cu bună ştiinţă şi din rea voinţă au rolul nefast de a “educa” cititorul, societatea în general, într-un mod fals şi desigur extrem de periculos!

     Jurnalismul, scrisul în general, nu reprezintă pentru mine, nimic altceva, decât, uneltele fireşti şi necesare eului meu, în continua mea “gâlceavă” cu societatea. O societate, în care nu mă mai regăsesc de o bună bucată de timp şi pe care, chiar, refuz să o mai accept.

    Asistăm contrariaţi, dezamăgiţi, la o explozie a amatorismului, a lichelismului, chiar, desfăşurate la scară mondială şi Infiltrate distructiv în toate domeniile, fără excepţie; artă, cultură şi... politică. Aceasta din urmă având, aspra societăţii, efectele cele mai dezastruoase, prin prezenţa omniprezentă a unui flagel, ce tinde să fie generalizat şi... acceptat pretutindeni. Să fie, oare, acesta, unul dintre numeroasele efecte nefaste ale unui modernism aberant? Un modernism aparte, rebel, (aş spune eu), ce IMPUNE neapărat reformarea societăţii, în funcţie de interesele egoiste, individuale ale unor indivizi, grupuri puternice? Cert este că în faţa acestui nou concept toate teoriile, principiile social-umanitare, ce au stat până în acest moment, bază solidă la temelia societăţii “TREBUIESC”, neapărat reformulate, rescrise, readaptate sau chiar eliminate, dacă interesele de turmă o cer. Indiscutabil!

    Asistăm la apariţia unor noi curente şi fenomene social-politice, ce au darul de a revoluţiona într-un mod, mai mult sau mai puţin, negativ omenirea. Prin minimalizarea, bagatelizarea, chiar, a unor principii şi norme de convieţuire umană: de respect reciproc între oameni şi naţiuni, s-a implementat, arbitrar şi dictatorial, o nouă doctrină universală, aceea a “afilierii la ciomag”, vorba unui renumit jurnalist. Ceea ce, însă, este şi mai periculos, este faptul că, prin intermediul efectelor devastatoare, imediate şi de viitor, asupra întregii societăţi umane, DEMOCRAŢIA a devenit moneda principală de schimb, “motivaţia”, aleasă în dezideratul “legitim” al îndeplinirii unor obiective sinistre, egoiste, care, în nici un caz, nu au nici în clin şi nici în mânecă cu acesta! Prin efectul indirect al acestui proces machiavelic, simbolul în sine, venerat până nu demult, la scară mondială, va fi irevocabil şi într-un mod criminal compromis, sacrificat. Noul curent IMPUNE o formă alternativă, dorind să generalizeze falsa impresie că, de fapt, doctrina în discuţie, nu ar fi altceva, decât o formă “îmbunătăţită“ a aceleiaşi democraţii. În realitate însă, “originalitatea“ noii versiuni IMPUNE în loc să ofere libertate, în perspectiva unei alegeri, aderări libere, majoritare! Politica “afilierii la ciomag” a luat, irevocabil, locul realei DEMOCRAŢII. şi pe acest fond cenuşiu, degradant, ies la iveală, din ce în ce mai mult,josnicia şi ingratitudinea unor indivizi fără scrupule, care nu se dau înapoi de la nimic în vederea împlinirii unor deziderate strict personale şi care, nu au nimic de-a face cu binele general, nici pe departe cu DEMOCRAŢIA!   continuare


COPIRIGHT !

Google Translator



Numarul vizitatorilor